Gârda Petru Ioan

De ce mă tot consideri oare
Cum că aș fi eu subalternul?
Pe mine Petre să mă-omoare,
Sau uiți că stăpânesc Infernul?
(Dan-T)

Privindu-te îți plâng de milă,
Cu Iadul ai relații multe:
Proeminențele din frunte
Și sigur, starea ta civilă.
(D.V.)

Ei, Dante, asta chiar că-i bună,
Mai bine, dracului, tăceai:
Cum poți să fii în văgăună
Și să privești de sus la Rai?

Eu cred că sunt epigrame bune. Dar cel mai mult îmi place replica dată lui Tataia. :)
Pentru cei informați, nu e nevoie de atâtea explicații în titlul primei epigrame, zic eu.

Dane, la concursul de la mare mă pun în pielea unui jurat. Le arăt eu lor! :)
Atât aș adăuga că mizilenii sunt prahoveni, iar prahovenii sunt cam petroliști. Sigur că pare forțată, dar la temă e prima.
Mulțumesc pentru analiza serioasă și pertinentă, după obicei.

A fost mai mare chinul,
Că apă n-am avut;
Norocul meu cu vinul
...Pe care l-am băut.

Știind c-am mers pe la rivale,
Mi-a tras vreo două bobârnace,
Dar părțile esențiale
Mi le-a lăsat, să știi, în pace. :)

Tu, "sfinte" printre muritori,
Ce de al meu amor te stingi,
Zeița poți să o adori,
Dar niciodată s-o atingi!
(Loredana)

Îți jur pe mușchii lui Apollo:
Un deșt n-aș pune pe matale!
(Decât așa, pe ici, pe colo,
Prin părțile esențiale...).

Sunt curios de-mi crapă buza
(Am fost pe site-ul cu pricina):
Să-mi spui, deci, care-ți este muza,
E Tatiana sau e Zina?

Eu nu îți caut vreo pricină,
Dar cred - și-aicea, pe pământ,
Ca să iubești pe o divină,
Ar trebui să fii un sfânt.
(Ion Diviza)

Condiție îndeplinită!

O știu femeile divine
Ca Loredana Dalian:
Sunt sfânt cu două nume ”pline”,
Adică Petru și Ioan.

Nae, ai, parțial, dreptate.
Unde te contrazic:
-Două puncte pot fi urmate de o concluzie, o explicație și nu neapărat de o enumerare
- Hiatusul (aici) e evitat prin folosirea punctului.
- Nu senatorul nu știa că e imun, ci boala. Tocmai de aceea n-am folosit virgulă.
- Poanta ultimei epigrame am explicat-o mai sus. Firește că o epigramă nu trebuie explicată, dar aici suntem la cenaclu.
Defectul principal al catrenelor mele de aici este că sunt prea subtile. Vorbesc serios. Epigrama trebuie să lovească precum biciul. Dar cum tot eu am zis undeva, cânepa s-a interzis, așa că mai facem bici și din rahat. Sau din bumbac și atunci nu mai pleznește atât de convingător. Nu suntem în formă mereu.
La Vișeu voi fi mai bun. Să vedem cât de bun va fi Perța...

Mai las-o naibii pe vecină,
Degeaba îmi întinzi capcana,
Că, dacă e așa divină,
O s-o iubesc pe Loredana!

Despre întâlnire...

Maestre, cetățene, tov,
Să nu îmi porți acuma pizmă,
Că, de-am scurtat-o la Brașov,
O vom lungi, cândva, în cizmă!

Ultima îmi place cel mai mult ca realizare. Pe ideea de la prima am scris și eu acum doi anio mi se pare. Cele din mijloc au idei interesante, dar sunt prea lungi, după gustul meu. Mai ales a doua cu 14, 14, 15, 14...
Succes în continuare!

Vor ajunge toți cu bine,
Sunt cu spirit inventiv,
Câtă vreme cei ca tine
Sunt pierduți definitiv!

Catrene-s deja promise:
Știind demult că-s meșter faur,
Le-au tot cerut că, paremi-se,
Își suflă jențile cu aur.

Loredana, unele spun că și construcția mea e desăvârșită :)))
Mulțumesc pentru stea.
Tot despre gusturi vorbind, eu cred că cea mai rafinată e ultima: nu mă iubesc pe mine, deci nu-i problemă să am aceleași sentimente față de aproapele. Cum ai fi tu, de exemplu :))
Spor în toate!

Felicitări pentru întreaga ta activitate. Dacă unele dintre aceste catrene nu sunt neapărat epigrame, ele sunt poezii în miniatură, scrise cu mult talent, deci decizia juriului de a-ți da marele premiu are acoperire.

Îmi vine să îmi ies din matcă:
L-am provocat la un duel,
Iar el, senin, m-a refuzat că
"Nu are poantele la el!"
Dan-T


Explicație

Întârziase trenul șapte ore
(Și în final ceva mai mult de-atât),
Deci a decis atacul să-ți ignore,
Căci altfel sigur te-ar fi strâns de gât!

Mulțumesc mult de cadou. Cu foarte mult noroc, va ajunge și al lui Dan Norea la destinatar... :)

Vă spun ce știe tot poporul –
De la Sorescu M. citat -
Că Eminescu-i autorul
Ce nici măcar n-a existat!

Vecinul ei avar, scârțarul
Ce lucrurile și le-ascunde,
Eu cred că nu-i zgârcit cu harul,
I-ar da ei har, dar nu-i de unde!

...pentru o exemplificare, am ajuns la catrenele tale. Și mă întreb dacă ”miza sunt” e în regulă. Mai degrabă ”miza e banii”, deși nici pe asta n-aș merge...

Când scriu de fanți și de fierari
Trebăluind cu scula mică
Și de jochei pe cai prea mari,
Îl bag în schemă pe Petrică.

Când bat (la dame)-n roți de car
Și simt că scula-mi este mică,
Mă scoate-amicul de pahar:
Îl chem în grabă pe Petrică.