Gârda Petru Ioan

Are stofă lucitoare
(Să sperăm că și chemare…).

Mulțumesc pentru clipa de rezonanță.
La mulți ani!

Privesc la preț, întors pe dos…
Îmi piere tot elanul:
- O, brad frumos, o, brad frumos,
Te-oi cumpăra la anul!...


Parerea mea este ca subtitlul ar trebui sa devina titlu.

Primesc colindători cu drag
Dragii mei, să fiu iertat
De răspunsu-ntârziat.
V-am citit, vă am în cap,
Dar eu sunt pe daiăl ap!
Până-mi intră Netu mie
Dau de tot în agonie!
De-asta, vreau c-un singur clic,
Ca Ticuței Bernevic,
Ioanei și lui V. Ilin
Să răspund en gros: Mă-nchin
Cu urări și cu pupici...
Să mai treceți pe aici!

Liviu Ioan-Mureșan, Emil Iliescu, Teodor Dume, va multumesc pentru reactie.
De la suflet la suflet...
Un an bun sa fie!

Nelu Gârda

O fi vreun semn de la Cristos
Că, iată, dup\' amar vreme,
Apare unul sănătos
Printre atâția... cu probleme.

Varianta cu rima corecta

În purgatoriu-n care – sentință derutantă -
Sonetul dumitale, depus pe o alee,
Purtând în el o viață - a câta? -\'ntr-o idee,
Agonizează încă. Ce lume aberantă!

Cum vecinul de Mitică
Pleacă des la \"una mică”,
Soața este supărată
Că e mică și plecată...

O, te-am găsit, în fine, frumoasă Dulcinee,
Tot călărind pe Google - moderna Rosinantă
Și mi-am dorit deodată să mi te fac amantă!
Deja atac: voi duce gingașe azalee

În purgatoriu-n care mai zace muribundul
Sonet al dumitale, respins de editorii
Ce nu-nțeleg efortul cu care autorii
Storcând din greu talentul, redefinesc profundul.

Porniri sinugicașe - creațiile noastre,
Tardiv, de-acum, e gestul urmașilor lui Cain.
Euridice dragă, spre zările albastre
Aș vrea să merg cu tine. Ar fi atât de fain!
Am străluci-mpreună ca astrele-ntre astre,
De m-ai primi alături în viața „nambăr nain”!


P.S. De ce „Donchicotism” ?

Văzând o listă cu propuși
Ca să ajung-acolo,
Mă dumiresc și-ncep acuși
Să-l înțeleg pe Stolo.

Rugai pe Domnul cu ardoare
-Și mi-a răspuns la rugăminți-
Ca să mă lase fără dinți…
Să pot să beau cu debit mare.

La cât fură și ascund,
Pentru mine nu-i mirare
Că au fundul mult mai mare
Ca și sacul fără fund.

Laurențiu Ghiță,

Îmi pun branulă-n capăt de furtun
Să fiu convins că se menține priza
Și-apoi, în pat, lângă butoi, dorm tun.
Să mă treziți, vă rog, când trece criza.

Te-am atacat un pic, speculând și numele d-tale pentru a smulge o reactie de la Ion Diviza (degeaba, insa), contrariat de două aspecte:
1.Retragerea (temporară, sper) a unora dintre epigramiștii de mare valoare și
2.Încetineala exasperantă (tot temporară, sper) cu care apar postările pe site. M-am gândit că ambele aspecte ar putea avea legătură cu noi, epigonii, în două sensuri: (Unii dintre) epigramiștii consacrați și de valoare nu vor să se amestece creațiile lor cu incropelile noastre de amatori și, pe de altă parte, postarea de-a valma (nu numai de epigrame!) încarcă site-ul în așa hal, că la un moment dat se împotmolește. Ar fi multe de spus, dar nu sunt sigur că va lua cineva în seamă ceea ce scriu. Te simți destul de penibil când ești ignorat.
Poate că mă înșel în privința punctului 1, dar la 2 am sigur dreptate.
Cu respect pentru ceea ce ai scris valoros, cu rugămintea (adresată nu numai d-tale) de a nu-i ignora cu totul pe editori și cu speranța că ne vom putea simți bine din nou pe acest site,

Nelu Gârda

P.S. Referitor la această epigramă, poate era bine să nu aibă cacofonie, sau să aibă in fiecare vers. Părerea mea.

De-acuma nu mai reveni,
Rămâi pe veci acolo;
Noi lipsa nu ți-o vom simți,
Adio, dragă Stolo!!

Propun ca la următoarea candidatură

Să-i băgăm la propriu-n urnă
-Câte unu-n fiecare-
Și să le plătim diurnă
Câte-un leu... flămând și mare.

Am scris comentarii elogioase la poeziile tale, Ioana Geier, dar au aparut Offtopic, amandoua. Vreau sa mai fac o incercare, inainte de a renunta.
Interpretez aceasta poezie ca pe un protest impotriva coridelor in particular si a cruzimii mai mult sau mai putin rafinate a fiintei umane, in general. Cred ca ar trebui sa primesti premii de la organizatiile pentru protectia animalelor pentru acest poem. Este interesant felul in care, aparent, nu te implici afectiv, dar il determini pe cititor sa se implice.
Felicitari.

Aflându-mă în Agonie,
Citesc întruna și mă mir
De cât de… mult se poate scrie
Pe drumul către cimitir.

Presupun că la matale,
(Din ce văd pe Agonia),
Sunt la fel de naturale
Ca cacofonia…



\"Mâncărica cea mai bună\" contine o cacofonie. Presupun ca e un apropo la cealalta. A mea e un apropo la asta.

Lui Ion Diviza, cu ricoșeu către Ruse Ion
Unul stă și unul dă...


N-a postat demult Diviza
Genialele-i produse,
Fi’ndc’- aici domnește criza:
Nu mai are loc de... Ruse.


P.S. Nu numai că nu mai scrie, dar vrea să (o) și șteargă...

Un amic, nebun pescar,
Frecventează o gagică
Și, cum nu are salar,
O plătește cu... plătică.