GIGârda Petru Ioan
Verificat@garda-petru-ioan
„Figură mare viața. Sunt curios până unde poate merge.”
Inginer (TCM, Electronica) Membru al cenaclului Satiricon din Cluj-Napoca (din ianuarie, 2009) Membru UER (din ianuarie, 2010) Membru al grupului romanianhaiku@yahoogroups.com Cărți publicate: Modus ridendi, epigrame. Editura Napoca Star, 2013 Apărut în peste 20 de volume colective de epigrame, haiku, poezii pentru copii Premii la concursuri de umor și de…
La Secu pentru ciripit,
Mergeam atâta de cinstit,
Că nici nu știu ce le-am turnat.
Pe textul:
„Puterea dragostei" de Ion Diviza
(bodea emil felician)
Daca n-as fi promis lui Tataia ca ma las de aluzii de un anumit fel, ti-as fi propus sa muti poanta in versul patru:
Eu îl țin pe Ciomu-n ramă
Că-i chirurg dintre acei
Care-au dat și epigramă-
Poanta stă-n piciorul trei!
Pe textul:
„Ieșire demnă" de Gârda Petru Ioan
Zic si iarna. Opera ei de tip natura moarta ar putea fi ceea ce deseneaza pe geamuri. I-o fi durand pe unii? Ii dor reumatismele, ma rog. Nu stau sa mai despic firul in patru. In fond e ghicitoare, nu problema de matematica.
De dormit am dormit, sunt matinal. Apoi dezlegarea ghicitorii e o treaba inceputa care trebuie si terminata. Nu?
Pe textul:
„Ghicitoare" de Vali Slavu
‘I-ncolți în minte ceva:
Ana are o avere,
Ce păcat că n-are Eva.
Pe textul:
„Adam la școală" de Laurentiu Ghita
Pe textul:
„Ghicitoare" de Vali Slavu
Și, cum iubesc legumele,
O cărăruie din grădină
Deja îmi poartă numele.
Nu îți înțeleg de fel primul vers.
Cine \"Voi\"? Spune-mi cu cine mă însoțești,
ca să-ți spun eu cine ești........
Este vorba despre voi contemporanii care imi veti supravietui fizic. Nu ma bazaz ca imi veti ridica statui. Asa ca ma ingrijesc eu sa-mi raspandesc numele... Intelegi?
Pe textul:
„Lapsus" de Gârda Petru Ioan
Într-un pic de alcool.
(Laurentiu Ghita)
Cum spuneam și lui Tataia,
Chiar dacă mă sinucid,
Creditorilor, lucid,
Nu le las nici... vorba aia.
Pe textul:
„Ieșire demnă" de Gârda Petru Ioan
la cules de frăguțe
Baba Dochia
\"...Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărțișor să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale, și-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul începuse să înghețe. Dochia a înghețat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa și astăzi pe muntele Ceahlău și sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.\"
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Baba_Dochia)
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Căldurile m-au scos din minți:
În viață și-n catrene,
Renunț la scenele fierbinți...
Ba chiar și la izmene.
Pe textul:
„Ieșire demnă" de Gârda Petru Ioan
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Pentru ca am ajuns la el enalizand micile tale aluzii (clu-uri nu prea se pot numi...).
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Mai sunt epigramisti de rasă
Pe publicisticele scene,
Ce încă fac amor de clasă
Cu conținutul din izmene.
Gata, trecem la lucruri serioase!
Pe textul:
„Ieșire demnă" de Gârda Petru Ioan
Pe textul:
„Filme" de Gârda Petru Ioan
a aprins soarele si
a fost lumina
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Când a fost, mai an, la Mare,
Unul, parcă-i zice... Ruse,
Ce-a lăsat-o... fată mare.
Pe textul:
„ Fecioara" de Ruse Ion