Gârda Petru Ioan

Noi n-am ajuns la un consens
Dar nu-i firesc să te blamez
Că luptei i-ai găsit un sens,
De-aceea te invidiez!
(CI-T)

Iubita ta-i, din stele ruptă,
De-aceea place tuturor?
O luptă-i viața, deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor!

Tataie, multumesc din suflet pentru urari. Cat despre sensul luptei, nu credeti chiar tot ce scriu...

A venit la unsprezece-acasă
Și normal că și-a ieșit din fire,
Când doar resturi a găsit pe masă,
Iar nevasta caldă... în răcire.

Muică, sunteți neam de piatră,
Când e vorba despre vatră.

Interesant și revelator textul tău despre cinstirea strămoșilor, despre dragostea de glie, despre statornicie. Fie ca neamul acesta de piatră să dăinuiască în veacul vecilor. Amin.

La cât e seceta de mare,
E mult o ploaie trecătoare?
Ascultă-mă că sunt expert,
Te temi de mare în deșert!

Virginia, spune ce gandesti:

Mă sacrific eu:
azvârle-te la mine
și-o să mai vedem

Umorul este absolut:
\"Ceea ce îți dă o speranță - ca spusele mele să fie adevărate numai în parte, sau chiar deloc.
:)\"
Dan Norea

Nu se inteleg ei nici marii maestri japonezi, dapăi noi aicea?
Până la urmă ideea este: Avem noi dreptul să scriem haiku (sau să credem că scriem), înainte de a ști totul despre acest gen și de a avea certitudinea că facem foarte bine ceea ce facem? Eu cred că răspunsul este da. Totul e să încercăm să creștem în valoare. Poate că timpul va hotărî că trebuie să continuăm, poate că nu. Poate că trebuie să ne placă întâi nouă ceea ce facem. Mie nu imi place neaparat ceea ce scriu, dar genul ma atrage. Eu cred că voi sesiza dacă devin penibil și voi avea puterea să vă las în pace.
Cornel, te rog să scrii haiku. Îți spun eu dacă scrii bine :) :)

Ce părere are?

Maestre, cărțile ne-nvață,
(Să nu-i mai crezi pe-americani)
Că toată lupta este-n viață
Mereu doar pentru sex și bani.
(milos petru)

Și de te-ntrebi la ce-s buni banii,
Răspunsul nu este complex
(Mai greu pricep americanii...),
Deci toată lupta-i pentru sex.

Îți mulțumesc pentru că ești un prieten săritor.
Poemul meu pare să se încadreze la haiku. Tu ce zici?

Sau caracatita, mai degraba.

Cornel, spicuiesc câte ceva din ceea ce scrie pe Wikipedia despre haiku.

1.Se referă la natură
2.(7-5-7) Arta modernă încearcă - se pare - să elimine aceste limite, aceste reguli, lasând liberă imaginația artistului, iar aceștia se concentrează asupra conținutului, nu a numărului de silabe
3.Exprimă sentimentele poetice ale scriitorului într-o formă concisă, scurtă, care stimulează imaginația cititorului, descriindu-i scene pe care - astăzi - este posibil ca acesta să nu le fi văzut niciodată
4.Shiki și-a exprimat concepția conform căreia Haiku-ul este un instantaneu al realității, înrudit cu fotografia.

Tot acolo sunt enumerate categoriile estetice ale haiku-ului. Eu aș încadra „poemul” meu (fără pretenții, cum bine ai observat) la categoria ryuko (cu unele rezerve, desigur).
Repet, nu e cine știe ce, dar e un instantaneu plauzibil al realității. Șoricelul e întotdeauna grăbit. L-am plasat în iarba care poartă numele simpaticei lui cozi (nu știu de ce), de dragul jocului de cuvinte, cum iarăși bine ai observat.
Îmi permit să plasez din când în când astfel de „poeme” tocmai pentru că suntem într-un atelier de creație și vreau și eu să învăț. Îți mulțumesc mult pentru intervenție.
M-aș bucura să vină și alți colegi cu comentarii, deși, fără supărare, cred că marii maeștri (cu excepția câtorva) nu se află printre agoniști.

Lume stricată:
pisici aristocrate
printre vagabonzi

Păcat că și-au bătut ăștia joc de film cu dublarea, inclusiv a cântecelor
(Prima TV, 27 iunie)

Bomba (vulcanica, respectiv nucleara).
Succes dezlegatorilor, daca n-am nimerit. Pe mai tarziu!

Vipera

Grădină cu nuci-
prin iarba încâlcită,
doar Tom și Jerry

Raiul pe Pământ:
între două căpșune
o gură dulce

Prins în capcană-
Coada șoricelului
pusă la uscat

Spre vis yankeu de năzuiesc
Îmi fac speranțe inutile:
Tot \"aia\" dacă-am să primesc
Știi bine...\"e-n zadar, copile!\"
(CI-T)

Nu se ocupă prea ades cu
Nimicuri, efemeritate:
În sânge-i curge Eminescu,
Pulsând în versuri „cadențate”.

Mi-a plăcut teribil de mult replica de mai sus (nu a mea).

Zâmbet de prieten
spre ochișori speriați-
zi norocoasă.

PP, încântat de rezonanță!

Îi înțelegi pe-americani,
Dar te mai uiți după copile
Și de-aia te gândești la bani,
Că vrei pastile.