Gălățanu Andrei Valentin

iubito, în lumea noastră versatilă nu s-au născut vreodată dialoguri învechite, numai pietre aruncate în zădărnicia minciunii. păsări pieritoare în marea de fățarnici ne-au fost gândurile la

iau gândul tău cu mine și-l ascund la rădăcina primei ploi de primăvară, iau neprihănirea ta în mine și o creionez pe sticla realității de altădată, iau adevărul tău pe mine și-l transform în

Pe malul gândurilor mele s-a înfipt o rămășiță de curaj adusă de fluxul adevărului. Clopotele templului dinăuntrul meu bat doar la orele scurse violent de pe buzele ei. Altarul, sfărâmat în

mă plimbam printre ceruri sălbatice, iar privirea îmi scăpăta spre dealul numit al căpățânii. oameni cu fețe sluțite, plini de negru în așternuturile realității, își vindeau acum și ultima

murmurul îngerilor pare un ecou al zilei de ieri care se prelinge printre degetele unei fecioare. virgula pusă după reprezentația edenică le transformă aripile în stindarde ale