Poezie
Parcul
1 min lectură·
Mediu
Vorbesc de parcă toate astea ar fi vorbe
Și simt de parcă aș fi un câine rănit
De-o lepră poate...
Un parc răstignit într-un apus de rouă
Ce-mi suna-ades ispititor
Ș-aș vrea să fug, să uit de mine
Prin parcul rourat-nemărginitor.
Privesc spre sângele din apus adunat
În acest vid de parcă
Simt în mine cum se plimbă
Îndrăgostiți ori liceeni.
Dar ce folos, c-a venit toamna
Și-n mine nu mai intră
Decât frunzele unor amintiri
Demult pierdute-n van
Și receptate-n marea de picuri de rouă.
002.204
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- gabriela szerescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
gabriela szerescu. “Parcul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-szerescu/poezie/59871/parculComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.