Parcul
Vorbesc de parcă toate astea ar fi vorbe Și simt de parcă aș fi un câine rănit De-o lepră poate... Un parc răstignit într-un apus de rouă Ce-mi suna-ades ispititor Ș-aș vrea să fug, să uit de
Fara titlu
POEZII-- Plecand spre nouri albastri aurii Intrezaresc un chip lucind Privirea-i plange Si sufletul i-e gol Gol de amaraciuni si
lacrima de mai
Plictis de mai Ploaie ce-mi bate in suflet Stropi, picuri Ce curg. Hm,in suflet sau in vid? In mine sau in tine? In
amagiri
Te pierd in amagiri silentioase, Cerc trupuri plutitoare, Te sufoci ca un aer fara viata, Ca un foc fara scrum Si totul e inutil... Totul
chemare
Prin trenuri si rumori Vad adanci spirite blande Eterne trupuri, Oameni, simpli muritori. Copaci ce aspru ma privesc Iluzii ce ma contopesc,