Poezie
Din jurnalul unui calau
\"I\'m falling stone into a world of glass\" (Tristania)
3 min lectură·
Mediu
*
execuția a fost filmată
au adus scenarist, regizor, costumier, make-up artist
pentru ca totul să iasă perfect
au organizat chiar cursuri de actorie pentru condamnați
i-au învățat cum să privească, să meargă
să facă gesturile cât mai dramatice
expresia să fie cât mai patetică
pentru ca totul să arate cât se poate de autentic
scenele au fost repetate la nesfârșit
regizorul nu era niciodată mulțumit
când un condamnat nu era pe placul său
repeta cu el o mișcare sau un gest
îl înjura, îl lovea, îl amenința
pentru ca în final să-l implore cu lacrimi în ochi
fii expresiv, dom’le, expresiv
e o execuție, în Paștele mă-sii,
nu episod de telenovelă
voi sunteți niște viermi și niște păduchi
veți muri, dar veți rămâne în istorie
miliarde de oameni vă vor privi cu sufletul la gură
în cinematografe sau pe computere
*
toată noaptea am incinerat cadavre
luam câte o dușcă de rachiu
și mai băgam câte un hoit în cuptor
când am plecat spre casă deasupra orașului
plutea un nor de fum mirosind a carne arsă
n-am putut adormi îmi jucau tot timpul în fața ochilor
cuptoarele în care hoiturile se răsuceau într-un dans grotesc
dansul focului și al morții ar zice unul mai poet
hainele pielea părul îmi miroseau a morgă și a crematoriu
deși am stat 2 ore în cadă
duhoarea asta se infiltrase în covor și în așternuturi
în mobilă în parchet până și în pereți
noaptea a venit o femeie la mine
carnea și părul îi miroseau deja a ars
*
i-am dezbrăcat i-am ras pe cap și pe tot corpul
apoi i-am azvârlit pe toți de-a valma într-o celulă
nu aveau paturi
dormeau goi pe podeaua goală
se încolăceau unii cu alții
se împerecheau ca animalele sub ochii noștri
dar e inuman
inuman
exclamă tânăra reporteriță
sufocându-se de indignare
și povestiți atât de firesc toate aceste orori
și păreți chiar mândru
păi nu i-am forțat, don’șoară
au venit de bună voie
oho și dacă ați ști câți voiau
un an au durat testele și chestionarele
până i-am ales
***
înaintam prin mormane de sfărâmături și molozuri umane
sângele îmi intrase în cizme și clefăia dezgustător
câmpul era plin de oameni în costume de cauciuc
unii săpau șanțuri ca să dreneze sângele
alții cărau hârdaie cu sfărâmături de carne
erau și femei care veniseră la plivit
și ce frumos rodea câmpia
în aburul dulceag al putrefacției
00849
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela Suvac
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 401
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 64
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela Suvac. “Din jurnalul unui calau.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-suvac/poezie/1806472/din-jurnalul-unui-calauComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.