***

*** note pentru un jurnal de călătorie * îmi place să călătoresc cu personalul să beau cafea espresso în gările prăfuite ale orașelor mici să citesc poezie în sălile de așteptare printre grămezi de coji de semințe și peturi de bere în timp ce trag cu urechea la conversațiile țărăncilor cu fețe ca niște prune stafidite venite să vândă la oraș verdețuri și sunătoare * primăvara își târăște aburii calzi peste câmpii amorțite și cimitire de țară prin fereastra murdară a trenurilor privesc fâșiile de grâu cuminte, ici-acolo zvâcnetul viu al rapiței fabrici dezafectate și halde de deșeuri vecina mea – o băbuță cu vocea dogită- îmi povestește orori petrecute în satul ei făcându-și cruci mari și speriate aș vrea să trag semnalul de alarmă ca să cobor să culeg stânjeneii galbeni din șanțurile mocirloase de lângă calea ferată * l-am cunoscut în sala de așteptare de la Titu un navetist obosit între cincizeci și șaizeci de ani când vorbea buzele-i vinete dezveleau rămășițele danturii: patru dinți galbeni și lungi ca de cal la distanță egală unul de celălalt purta șapcă gri ponosită și un costum bleumarin, ca de ceferist, care-i era prea mare în mână – o sacoșă roasă de vinilin din care se auzea clinchet de sticle în drum spre Târgoviște mi-a recitat versuri din poeții Văcărești