Poezii

Din ceruri de neliniște cădeam și mă pierdeam sclavă a propriului meu trup, victimă a luminii astrale. Din neant am apărut și-n neant mă duc, necunoscută și ciudată ființă.

GMGabriela Marinescu

0

0

Suflet făr-de trup, din ce lume te vei întoarce, ca-n clipă sfințită, să mă iei sub aripă? În secera lunii, taina-ți dezvălui și șoapta-ți îmi spune c-acela e drumul. Și barca și

GMGabriela Marinescu

0

0

Stelele-n cer curg, pâlpâind, către adâncuri. Fâlfâie pe case fecioare, cuprinse de vânturi. Despuiate, își unduie trupul, răstignit între flăcări ce țiuie blesteme și cânturi. Candele

GMGabriela Marinescu

0

0

Am înțeles că port moartea în pupile, gânganie insolentă, blazată și infidelă, ce asmute-n mine febra isterizantelor discursuri despre obsesii și existențe anulate, că banul pe care mâna

GMGabriela Marinescu

0

0