Poezie
Idealului meu
1 min lectură·
Mediu
Idealului meu
Te-am plămădit din geană de zi și din speranță,
Apoi, din al meu suflet, ți-am dăruit suflare
Și-n zorii luminoși din cerul vieții caste,
Eu inima virgină ți-am pus-o la picioare!
Te-am modelat naivă, în taină, din nisipuri
Și-am îngropat în tine mărețe idealuri,
Dar vântu-n dansul său a invocat furtuna
Și tot ce am clădit s-a risipit în valuri.
Te-am căutat zadarnic, mi-s tălpile rănite,
Nu i-am răspuns în treacăt iubirii la salut
Neimplinirea vieții mi-a măcint credința
Nu știu de-am câștigat ceva sau de-am pierdut!
Te-am așteptat iubire, mi-i trupul obosit,
Pe umerii trădați veșmintele mi-s grele,
Sunt trei decenii.Mi-ai furat și visul și speranța
Și-am devenit stăpâna singurătății mele!
Tu, ideal astral, iluzie pierdută,
Te-am înălțat prea sus pe-al vieții piedestal
Căci nici chiar eu, în zboru-mi, nu te-am putut atinge
Și-acuma zac rănită în cioburi de cristal!
012712
0
sfarsitul e sugestiv...si structura e ok ...muzicalitatea este firul rosu al creatiei tale :)