Gabriela Fotea

Mi-a plăcut nespus "De nu aș cere lacom de soție / O taină strânsă-n blânda ei armură?" și sincer, am citit - Aș înșăua eu cu neastâmpăr calul - in loc de "Aș înșăua cu neastâmpăr calul". Cred că chiar îi lipsește Eul :)

că altfel chiar nu s-ar ințelege ca tu, A.M, impăcat fiind (cu viața, cu femeia etc.), vezi femeia in valuri. Ce nu înțeleg eu, că ceva tot nu se înțelege, e "Aș fi părtaș la taine-n rând cu toții". Și ca să ofer si alternativă, Am fi părtași la taine-n rând cu toții (bineînțeles, nu asta ai vrut sa zici) ori Aș fi părtaș la taine-n rând cu toți (dar care toți?). In fine, de același chin am fost mânată spre a-ți citi poezia frumoasă, acela de-a afla cine sunt și nu m-ai ajutat decât c-un gand. Și făr' de suparare, nu vei afla nicicând în astă viață. Dar cine-s eu să-ți spun ca tu esti tot și asta nu-i de-ajuns?! Oricum, de-o lună am așteptat poezia și-acum o aștept pe următoarea. Aștept cu nerăbdare.

Niște imagini puternice. Găsesc totuși nevoia de-a folosi mai multe cratime, chiar asa: le-arunc în căsuțe poștale // c-aveți de toate-n cămară: // a plecat, dar se-ntoarce brusc- . Și de ce "d-zeu" scris asa? Cum ai vrea să se citeasca? Mai aștept poezii. Îmi place sa le citesc.

Îmi place ideea. Totuși, defectul vegetativului din ultimul vers e de fapt ruperea vrejului care e de fapt intenționata, ceea ce înseamna că vegetativul însuși e perfect prin simplul fapt ca știe că e defect față de om care nu-si vede defecțiunea, vegetativul recunoscându-și neputința voita, sau nu, de a ține omul in siguranta perfectiunii sale?