casa de pe coasta
Unde-ti intorci privirea, femeie Spre casa de pe coasta, matusa Imi pare ca-i acolo in lan si bucura copiii cainele latra voios in jurul lor un vant de toamna bate amestecand iar norii lanul
vis la ora cinci
m-am trezit in gand cu o neliniste afara masina cu lapte ce lasa licoarea alba pentru o noua dimineata e gust de copilarie si bine "imi spun " nu imbraca rochia de mireasa" mi-ai
timp de poveste
Undeva, candva dumnezeu insufleti un trup a vrut apoi sa fie o copila apoi femeie Dumnezeu a spus: copila nu parasi trupul femeii chiar cand femeia aceasta va cadea batrana Copila traia in
dor
Am lasat in casa sa intre dragostea Mi-a intrat invaluita in zgomote cristaline de viata. Dansa in jurul tau ca o tiganca iar aurul banutilor ei imprastia lumina.. lumina ei usor, ce patrundea