Poezie
Nebunii
1 min lectură·
Mediu
NEBUNII
păşeşti apăsat înainte n-ai timp să priveşti înapoi
te pierde trecutul cuminte în mâine în griji şi nevoi
ți-e cupa de viață tot plină când dulce când poate amar
tu sorbi cu privirea senină cu zâmbetul fără habar
şi totuşi te judecă unii când nu dau tribut de dureri
ți-e milă de dânşii nebunii striviți de corupte păreri
le laşi câte-un dram de iubire să-i spele de chinul nedemn
să-i smulgă uşor din orbire şi pasul-nainte ți-e demn
Gabi Ghimpu
001977
0