Poezie
Feerie
1 min lectură·
Mediu
FEERIE
Iată, ninge iarăși pe pământ:
Roiuri – fluturi mici, ușori, de nea,
Dănțuind pe-o muzică de vânt,
Basme născocind la poarta mea.
Iată, cerul, cât e de aproape:
Ridic mâna și o pierd in nori,
Parc-ar vrea natura să mă-ngroape
În petale reci de dalbe flori.
Ce emoție, Doamne, mă cuprinde
Și ce bucurie-mi dă fiori,
Când obrajii gerul mi-i aprinde
Și-mi șoptește vântul din viori?
Ce ghiduș se-ascunde încă-n mine
Când prind rădăcini in infinit
Și-mi ridic privirea către Tine –
Ce mă ninge alb nedefinit?
Iată, mă acopăr cu omăt
Peste trup, vedenie, și gând,
Că, de bucurie, nu mai pot
Lacrimile-mi șiroind s-ascund!
19.12.2000 – Gabriel Ghimpu
002.077
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriel Ghimpu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Ghimpu. “Feerie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-ghimpu/poezie/118196/feerieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.