Poezie
Șoapte nerostite
1 min lectură·
Mediu
Am sufletul de o văpaie posedat
Și zilnic din al meu CHI ea se înfruptă
Și chiar și mintea mea lucid-a fost coruptă
Lăsându-mă în fața ta și gol și descalțat
Și-această flacără din a le sufletului temniți
De-o vreme-ncoace a-nceput să ceară
Târându-se-ngenunchi către a ta făptură
Nu să o stingi ci să n-o lași să piară
Întoarce-ți către mine-a ta privire!
Oprește flăcările să nu mă mai ardă!
Ascunde-mă în sufletu-ți plin de iubire
Și nu lăsa văpaia să se piardă!
00854
0