Poezie

Umbra

1 min lectură·2 februarie 2014

Mediu

Când, ieșit din agonie

Mă înalț din foc și fum

Și te-agăți de o scânteie

Deși totu-i numai scrum

Mă întreb cât mai rezistă

În acest scenariu-anost

Umbra palidă și tristă

A icoanei ce ai fost.

Ochii-ți mari, întrebători

Care mă făceau să sper

Astăzi sunt făr' de culori

Palizi și fără mister.

Gura-ți dulce, zâmbitoare

Pentru care-am tremurat

Nu mi-ai dat-o și de-aceea

Ca o floare s-a uscat.

Păru-ți lung, ca o cascadă

Ce odată mă-mbăia

Azi nepăsător mă lasă

Și nu vreau a-l mai vedea.

Mâinile-ți mângâietoare

Ce mă refuzau mereu

Azi mă-mbie și mă cheamă

Însă azi nu mai vreau eu.

Inima-ți de venin plină

Pentru care-am pătimit

Azi oftează și suspină

Dar de ea m-am lecuit.

În zadar mă chemi la tine

Nu mai are niciun rost

Umbră palidă și tristă

A icoanei ce ai fost!

00867

Gabriel Crap. “Umbra.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-crap/poezie/14043505/umbra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.