Proezie fantastica

Perdele palide menite a mangaia doar ghivece ruinate...

Astea-s mainile ce clocotesc in a apara camera de lumina rece,selenica,impreunata cu cea calda, electrica.

Si totul razant,cautandu-ti fata ascunsa in asternut,

Sfioasa a dragostei de frontiera.

Inelul de-l purta bunica-ta in tinerete,

e singurul ce capteaza linistea unei strazi nelinistite,

Dar in alte lumi,si alte-s veacurile.

Muzicalitatea destrama orice simt al timpului,

Adoarme si ciucurii de neadormit ai covoarelor,

Casa toata paraie sub talpa visului tau...

E acum zi,e liniste si tare cald.

Tot ce trebuie sa faci este sa iesi,sa strigi si sa ne parasesti cu totul.

Concluzionam si noi:Ai fost doar o culoare mangaiata de perdele palide.