Visez la o cadă aburindă
cu picioarele-i de metal îmbibate în pietre de munte
Arome dulci îmi mângâie pielea
degetele îmi plâng
în jurul unei cești de cafea.
Mă afund printre picurii
Să începem ziua în căușul unui nor
tolăniți
adormiți
mângâiați de prima rază de soare
singuri
goi
așa cum ne-a lăsat Dumnezeu
fără griji
fără gânduri
doar suflet
și noi.
