cum ar fi daca intr-o zi cand ne-am trezi din lumea asta plina de duhoare si noroi, am realiza ca fiecare pas marunt pe care l-am facut printre altii, fiecare cuvant adresat altora, fiecare masca pe
Atat de tanar, efemer
Si visator de dulce,
Apoi sarman si auster
E omul care plange...
Atat de multe vieti a fost
Si inc-o sa mai fie
Doar pentru el un singur rost:
Iubire-n vesnicie
Pe
As vrea sa vii,
Sa fii aici,
Sa iti sarut buza amara
Sa iesi putin din lumea ta
Ce-atunci o sa dispara
Sa ma iubesti,
Asa cum eu,
In taina iti voi spune
Ca am iubit privirea ta...
Dar
In zadar te strig mereu
Cand vantul sufla tare
Nu ma auzi, iar eu,
Nu as striga mai tare...
Dar timpul cat ar fi de rau
Tot se reface maine...
Cat de rece chipul tau
Iubit imi va
