sunt nesătul, nu te las

26-27apr2007 de câte ori se ducea din ai noștri vreunul, Primeam același apel fără vorbe, nici o vocE aștepta de dincolo să o recunoaștem, să o umplem cu viață și forme doar că tu îmi cunoști deja lacrimile așa că m-ai sunat grijulie înainte doar că eu nu vreau să te cred, să te las să pleci, să te întoRci înapoi prin mine nu putem respira fără brațele tale, ne strângem și plângem să ne acoperi pe toți în inimă poți sta cu noi măcar până Lumea se rupe? de ce te grăbești și Apoi acolo nu mai stau fără tine?