Prâslea mileniului

pârjolul soarelui se încleiează în ciocolata norilor eșapați, răzbind în rafale fierbinți pălmuite în moriști de petale pe trupul pâinii încinse clepsidra se desface lent, răsucindu-și zbaterea boabelor dospite în boțuri, ciuntind ochi închiși, scurși prin zvâcul de brațe săltând pînă-n cer învelișul pleoapei stinse pe duhul cărunt turnul vechi buciumă, dangăt lansat în săgeată, șuierat încrustează-n cromopsii sorbul luminii suptă prin gâtul de clopot zguduit decupează fereastra în atriu spre copilul scrutând orizontul sărutat amorf de strămoși într-un nou început