Poezie
Mă arde
2 min lectură·
Mediu
Mă arde ca pe tutun;
Lent, mă transform în scrum.
Lumina tutunului încins mă respinge,
O privesc, poate înapoi mă va trage.
Toate cuvintele ce le aud,
Le simt, le ating
Şi regret că le țin în palma mea,
Şi că vreau să le disting,
dar n-aş putea:
Toate literele sunt pe dos:
Sunt multe, prea multe,
Fără noimă, fără rost.
Mi-e cald, mă topesc,
îmi pătează corpul,
Îmi distruge pielea.
Închid ochii;
Tot văd lumina.
Mi-e frig, şi îngheț,
Mintea-mi este un labirint fără ieşire,
Articulațiile nu mă mai ascultă.
Vreau să mă trezesc şi nu pot,
Stau blocată-n propriul trup.
Un amalgam de gânduri ce
Oscilează în alb şi negru;
Sunt în mijlocul lumii mele,
Doar eu îi cunosc pe deplin piesele.
Focul mă arde,
Apa curge pe mine,
Adierea vântului
îmi limpezeşte a mea minte,
Iar lumina licăre slab;
Îmi deschid ochii,
De parcă a crăpat de ziuă;
Drumul este lung, şi drept,
Zidit pe părți,
Am direcția trasată
Înainte, fără discuții.
Nu-mi întorc capul,
Dar văd clar:
În spate e mai mult întuneric,
Mult mai mult ger,
Mult mai mult foc.
Acestea-mi sunt arhicunoscute,
Fac un pas;
Şi încă unul, încă unul,
Spre luminița de la capătul tunelului.
Se întețeste odată cu sufletul meu mort,
Ce învie treptat prin speranță.
009
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Furtuna ..
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 214
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
Furtuna ... “Mă arde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/furtuna-1/poezie/14205291/ma-ardeComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.