Poezie
Tren
1 min lectură·
Mediu
Copacii sunt goi, fără pic de zăpadă.
Tânjesc după pisoi,
Flori, vânt, ciocănitori,
polen, fluturi mirositori,
După nopțile cu licurici
Pe câmpul plin de lunatici
Ce privesc neîndeajuns cerul,
Unde-i singurul ce ne înțelege, fulgerul.
Trenul vine de departe,
Cu un sunet aparte;
Dar nu vine…
Nu mi se cuvine?
Stă pe loc.
Concomitent,
Se mișcă asemenea unui ventriloc.
Intermitent.
Șușoteli, priviri mirate,
Din partea unor surate.
Crengi, fire de iarbă,
Adierea vântului, o babă.
Micuță, cocoșată,
Lipsită de eleganță.
Straie vechi, ponosite,
Dar pe deget un inel;
Cu safir, nu doar oțel.
Strălucește misterios:
„Vreau să-l văd!”
Spun eu drăgăstos.
Baba dispare.
Eu… Fără scăpare.
Ușile trenului se închid.
Pe unde o mai găsesc?
Picioarele mele se întind:
Alerg, alerg, să nu mă opăresc!
Peronul, în culmile naturii, ardea,
Eu eram rece,
Sufletul îmi zvăpăia…
E trecut de zece.
„CE MĂ FAC!!?”
„Uite un colac!”
Un șușotit răstit se aude,
De departe, din tufe necunoscute.
Eram la ghișeu
Să-mi iau bilet spre Suceava.
Verific panicat în portmoneu,
Inelul cu safir strălucea
Puternic, parcă ar fi aprins ceva
Sau pe cineva.
006
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Furtuna ..
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
Furtuna ... “Tren.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/furtuna-1/poezie/14201744/trenComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.