Amintire la mai mult ca perfect

Să îți amintești de mine ca de acea întâlnire cu o fotografie dragă ,

Să mă uiți măcar pentru o clipă în ochiul tău ,

Fără să mă compătimești, fără să-ți pară rău

Și nu-mi da drumul decât dacă am să pot clipi vreodată fără să te desenez în gând . Să îți amintești de mine ca de o revedere cu propria-ți tinerețe trăită ilegal în ochii altcuiva .

De mine…., să îți amintești ca de colegul din ultima bancă

Sau ca de poetul reinventat din nea

Precum dimineața unui final de umbră…

Să mă ții minte ca pe o rană îngrijită îndelung ,

Ascunsă în buzunarul de la piept ,

Să mă predai unui anticariat fără renume ,

Să-i spui mamei că am murit într-un ritual de înjumătățire a cerului , în fine…

Să îți amintești de mine ca de un poet neînțeles de nimeni din nevoia de a cuvânta o frântură de stea .