Poezie
VULPEA PACALITA
1 min lectură·
Mediu
VULPEA PACALITA
Ieșii o vulpe din pădure,
Spre sat s-apuce ea a vrut
Trecu pe lângă un rug de mure
S-apoi pârâul a trecut
Urma tufiș nu în departe
Puțin era verdeață doar
Pe lângă cale a plecat pe o parte
Stia mai jos câmpiile c-apar
Un zgomot însă o oprii în cale
Si o răpuse auzind cocoș
Se oprii șireata lângă vale
Nu stia ea ce sa facă far’de miros
“E un cocos, ce hrană buna
Am să mă ospătez, ce minunat
Era o cale si-încă bună
S-ajung departe-n margine de sat”
Si după o clipă cea sireată
Plecă atentă tare spre tufiș
Pân’ vânătorul o ochii și-n dată
Si o întinse pe sireata lângă zmeuris
Tu omule citind aceste versuri
Ascultă bine ce-ti vorbesc
Nu asculta la vorbele străine
Căci multe ori ele te rătăcesc
025.373
0
strofa a IIa imi suna tare ciudat...tie nu?...
\"atenta tare\"...hmmm...cum adica?!...n-am mai auzit expresia...
eu as reface-o complet poezia...