Am scris în tine
cu litere șchioape, anorexice,
ce țineau loc de silabe.
Am invocat prin tine
lumina
ce ghidează străinii
prin trecutul strămoșilor lor
până la iertare.
Însă sunt orb.
Am
Cu lacrimi reci, de giuvaier,
își ucide suferința,
bocănind încet prin foaier,
cu lacrimi reci, de giuvaier,
fata pală făr' de aier,
ce-și subjugă conștiința.
Cu lacrimi reci, de giuvaier
își
astăzi, anii însuși mi-au șoptit dorințe,
iar timpul negreșit și-a proorocit stăruința,
în fața pumnilor de titaniu al acestei ființe,
și-a facut bagajul, dar nu și-a mai
