Poezie

Haum, haum, haum!

1 min lectură·10 aprilie 2007

Mediu

înainte,

întotdeauna înainte

printre fulgere picăturile strălucesc a viață

mă încrunt străpungând tăcerea

omul împăcat cu sine urlă ca un tigru ucis

copilul a lovit cu toiagul de lemn

din inimă însă nu mai izvorăște astăzi

decât praf...

am aruncat cărțile în colțul cel mai îndepărtat

printre pânze se scurg speranțele

o lume a barbarismului,

când forța dispare apelăm la magie

fără să înțelegem că ar trebui

să întindem mâna în noi

și să tragem...

atacați, în valuri!

sângele face bine la ten

să ne bronzăm la soare în timp ce măcelărim nevinovați,

să plecăm acasă cu un șirag de cranii lustruite atent...

iar în timp ce facem asta,

să nu uităm să ne căutăm totuși sufletul

încă o dată

înfig în tine speranța pentru că mi-e frică de oglinzi

unde ești tu?

la capătul celălalt al trompetelor este argintul viu

plouă cu membre

capetele arată mai bine învârtindu-se în gol

și poate că da, avem nevoie de puțină disciplină

să învățăm să ne păstrăm calmul întotdeauna...

corăbii vor mai fi,

ideile mărețe sunt poleite cu aur

totuși, unde ești?

vreau să mă vezi în ultimul moment când fără nicio remușcare,

voi urla după noi!

002.743

Fluerașu Petre. “Haum, haum, haum!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/fluerasu-petre/poezie/241172/haum-haum-haum

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.