Poezie
Itinerarii criminale
...
1 min lectură·
Mediu
despre modestie se poate vorbi la infinit
cu grandomania specifică celor modești...
strada se pierde în mine
printre coji de semințe și înjurături se naște o speranță
impermeabilă, imposibil de înțeles
și totuși abruptă, de netăgăduit
moartea nu știe să aleagă
întoarce întotdeauna anii pe dos
umbrele bântuie libere, aprinzând lumânări inutile
în timp ce îngerii își pierd aripile din prea multă bunătate
am evitat un copil
copacul însă nu a putut să ne mulțumească
câinii se sting în tăcere
nu îi pasă nimănui
și totuși
în urma noastră nu poate rămâne decât
iubirea
023.101
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Fluerașu Petre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Fluerașu Petre. “Itinerarii criminale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/fluerasu-petre/poezie/238076/itinerarii-criminaleComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MD
MDmaria dobre✓
am vazut cateva imagini frumoase la tine, inceputul adica cele doua versuri care par a fi un dicton, cainii care se sting. moartea care nu alege e prea prafuita si nu sustine poemul, deasemenea copilul pe care il eviti pentru ca tu insuti ai fost un copil. nu inteleg copacul ce treaba are cu multumirea.
0
FPMaria, copacul nu are neaparat legatura cu multumirea, cat cu accidentul, cu moartea, inutila, stupida...
iti multumesc pentru sugestii... am sa ma gandesc la ele... ma bucur ca au fost si imagini care ti-au placut...
te mai astept...
cu drag
petre
iti multumesc pentru sugestii... am sa ma gandesc la ele... ma bucur ca au fost si imagini care ti-au placut...
te mai astept...
cu drag
petre
0