Poezie
VIS
1 min lectură·
Mediu
Ce te legeni, VIS pribeag,
La capat de TIMP?
Clipa care te-a nascut,
Azi plange pentru tine.
De-acum, pe o sclipire de stea,
Ea va privi in gol.
La-nceput stramb de departare,
Va incepe UITAREA.
Pe aripi de vant ratacit,
Iti va pluti doar UMBRA.
Ea, intr-o zi se va uni cu MAREA.
Ce-o va purta in larg,
Pe valurile sale.
Si peste TOATE apoi va ninge,
Cu fulgi de liniste albastra.
Prin ea jucandu-se naiv,
Se vor vedea doi oameni.
Doi copii tristi, plecati in lume.
Pentru a uita de tine.
002787
0