Poezie
Umărul
1 min lectură·
Mediu
Pe umărul tău ars și efemeric
Îmi scutur părul și m-așez tăcută
Să cuceresc o ultimă redută
A timpului pătruns de întuneric.
Să mă topesc în noapte și să fie
Doar miezul nopții încleștat și pur
În jurul meu ca iedera de dur
Când vântul o trezește și o știe.
Să treacă-n pace susurul de ape
Și vântul negru să mă netezească
Ca pe regina nopții omenească
De parc-aș fi cu tine mai aproape.
Stingă-se totul, dar rămâi lumină
Să nu mă pierd când pulsul trecător
Mă va chema cu glas întrebător
Și eu voi coborî în rădăcină.
Florina Ladislau
002041
0