Poezie
Săgeata
1 min lectură·
Mediu
Săgeata
Un arc prea moale, cu săgeți mărunte,
Cade pe drum, învins de neputință,
Atât de vechi în galbena lui ființă
De parcă urcă ploile la munte.
Îmi fac de drum să nu văd cum dispare
Săgeata trasă la priveghi de vreme,
Și să nu-ngădui vorbelor să cheme,
Ca fiind lovite-n aripă cu-o floare.
Visez o lume mult mai adunată,
Mult mai adâncă pe-acest fir subțire
Pe care merg, brăzdată de iubire,
Spre îngerul cu ochii de săgeată.
Florina Ladislau
001.950
0