Poezie
Sculptura
1 min lectură·
Mediu
Mă-ndemn în suflet să-nțeleg profund
Cum frânge dalta partea nedorită,
Să scoată gândul pur, neprihănită,
Din marmura în care stă la fund.
Trupul acela cufundat în piatră
Dormea de veacuri, marmura să-l știe
În transparența ei liliachie,
Cum ține focul flacăra în vatră.
Văd cum scânteia licăre sub mână
Și cum ciocanul parcă o lovește
Să dea suflare chipului ce crește
Ca un copil și parcă o îngână.
Sunt luminată când citesc o urmă
În minunata ardere a firii,
Să mă înalțe limpede zefirii
Ce răcoresc misterul și îl scurmă.
Florina Ladislau
001.143
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florina Ladislau
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Florina Ladislau. “Sculptura.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florina-ladislau/poezie/14013589/sculpturaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.