amorul la zero

1 min lectură·28 septembrie 2009

Mediu

credeam că n-ai să poți să-nveți,

să stai senin, cu gura larg căscată,

să te lovești apoi, cu capul de pereți,

să spui că lumea e catalogată.

numai tâmpiții \'ceia de scaieți

te-agață și te rup, te sfâșie îndată.

va fi vai și-amar de nătăfleți

când îi subjugă o destrăbălată.

te sperii când te-apucă pe stradă

de mână, și-ți arată un picior mai \"nerro\",

apoi coapsa, și buricul, și țâța toată,

ți-o lipește pe piept, cu amorul la zero.

dar tu, dulău focos și înzestrat

cu darul vorbirii, te-ai repezit la ea.

i-ai dat un tur, chiar două, i-ai dat

și ouă, și p..., și tot ce mai vroia.

ți-a mulțumit mai zâmbitoare

pentru secundele ce ore s-au făcut.

tu ai plecat scârbit din cap până-n picioare

că o alta la pat ți-a mai căzut.

001.591

Florin Zaharia. “amorul la zero.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-zaharia/poezie/13908186/amorul-la-zero

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.