Poezie
Te aștept
1 min lectură·
Mediu
Cu hainele în mână
Mă plimbam
Prin casa de la țară,
Tăcută și frumoasă
Ca o zână
Din Siam.
Priveam așa, într-o doară,
Un pat imens de pe terasă
Pe care odihnea un țol
De lână
Groasă.
Holuri largi
Cu dublu sens
Luminate bine
Îmi aminteau
Intens
Despre lucru-n sine.
Casa asta mare
Cu aer boieresc
Va fi mereu
Pustie
Fără tine.
Inima mea
De-atâtea griji e roasă
Știind
Că ridici un pod
Peste-o crevasă
Ce-ți produce-o vrie.
Te așteaptă casa ta,
Te aștept acum și eu
Ca să îți pun
Mâncarea-n farfurie
Când treci ca boarea serii
Prin falnicul antreu,
Intrând în sala roză
Plină de fantezie.
Eu sunt aici,
Te-aștept ca și-altădată
Scriind o poezie
De tine inspirată,
Că tu ești țepul de arici
Care mă-mpunge în suflet
Cu stăjnicie
Adorată
De inamici.
Hai, vino repede iubito,
Te-așteaptă lumea toată,
Dacă socoți că lumea
Sunt eu și cu Codiță*,
Uneori Bebe*
Cu coada agitată
Și fără să întrebe,
Fiind aproape sigur
Că ești pe la portiță.
* - căței-
00971
0