Poezie

Șansă divină

1 min lectură·14 ianuarie 2015

Mediu

Doamne, cum se poartă

Cu mine

Mii de sentimente!

Măi, Preda!

Ce zice Terente?

Dacă iubire nu-i, e ceartă?

Tremurând precum Baudelaire,

Arunc necazul meu în vin

Și mă întreb

Ca ăl căzut din cer,

Dacă iubire nu-i,

De ce suspin?

Aștept febril, femeie!

De mine, niciodată

Să nu te-ascunzi!

Și, dacă te întreb,

Să îmi răspunzi

Cu o iubire

Desperată.

De multe ori,

Þinându-te în brațe,

Spui că te-nțeapă în coloană,

Ei, dacă asta nu-i o toană,

De ce ocheadele-ți sunt hoațe?

Frica, păgână și turbată,

Îți scormonește-adânc

În oase,

Și uiți mereu

Că ești o fată

Cu pielea fină

De mătase.

În nopțile cu lună plină,

Când te arăți

Strălucitoare,

Eu înțeleg, ca om cu disciplină,

Că am o șansă,

Și e divină!

001.061

florin Vasilescu. “Șansă divină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14063429/sansa-divina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.