Poezie

Cod

1 min lectură·19 noiembrie 2014

Mediu

Din muncă fac adesea scut

Pentru astă existență

Din care sigur că mă mut

Fără multă insistență.

Tragem din greu și socotim

Într-o formă contabilă

Un scop meschin, alții gândim

O viață suportabilă.

Asta dac-avem știința

Să ținem de-agoniseală,

Nu de boli sau neputința

De-a ieși din plictiseală.

Viața totuși ne împinge

În cotloane reci- bolânde,

Unde nimicul atinge

Cu limbi lungi de foc arzânde.

Sunt aici viețuitorii

Încorsetați de traiul greu,

Speriați de zâmbitorii

Ce au gândirea în antreu.

Știu, sunt niște elemente,

Cu traiul lor întâmplător

Și sclipiri incipiente,

Să le explic, nu sunt dator!

Sunt puțini fără lacună,

Dotați cu o rațiune,

Ceilalți, simplu, se adună

Într- un loc de-nchinăciune.

Dar nu uităm că numai noi,

Dotați cu cheful de viață,

Avem și suflet, și nevoi,

Și chiar spiritul de țață.

Codul din noi, nestemată

Ce poartă un mister tăcut

Nu a fost găsit vreodată

De un savant mai priceput.

00939

florin Vasilescu. “Cod.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14060086/cod

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.