Poezie
Da, Doamnă
1 min lectură·
Mediu
Da, Doamnă, te iubesc de vrei sau de nu vrei,
Chiar dacă mă tratezi cu o bănuială
C-aș sta cu ochi deschis către alte femei,
Ca un holtei atins de-a iubirii boală.
Da, Doamnă, mă rănești și când ades suspini,
Ești dură, prea dură, dacă-nțelegi ce spun,
N-ai milă când mă vezi că stau pe mărăcini
Robul tău ființă considerat nebun.
Da, Doamnă, îmi place să fiu la ușa-ți sclav,
Să uit de mine când tu treci zâmbind pe hol,
Crede ce vrei acum, de tine sunt bolnav,
Nu știu să mint frumos, fața mă dă de gol.
Da, Doamnă, eu nu sunt, precum o știi, francez,
Iubit la orice pas de-o demoazélă
Oriunde și oricând ca orice amorez
Ce cântă pe vasul cu sau fără velă
Da, Doamnă,-s supărat și încă te admir
Și nu te las să-ți strici mânuțele-n apă,
Îți dau să bei orice și cu răbdare-nșir
Tăceri care îți plac și sigur mă sapă.
Da, Doamnă, sunt acum, mâine nu se știe
De voi mai fi fiind cu zâmbet pe buze,
Te rog să ierți că strig și câte-o prostie,
Deși nu este zi să nu-ți prezint scuze.
001.029
0