Poezie
Cerere
1 min lectură·
Mediu
Mă urăsc cum se cuvine,
Tot disprețul mi-l aloc
Și golit așa de mine,
Dumnezeu să intre-n loc.
El e adevărul unic
Cum zicea și Þuțea Petre,
Restul nu e decât ludic,
Amăgiri de foc pe vetre.
La-ntrebări precum ,,de unde?”
Ființa mea n-are răspuns,
Cercetând, chiar pe oriunde,
Ca să știe… n-a ajuns!
La-ncotro, nici scop, nici sens
N-am aflat până acum,
Universu-i gol sau dens,
Omu-i zeu, e foc sau scrum?
Până unde? Cine știe
Să răspundă, îl invit!
Și-am să-l cânt în poezie
Ca pe cel mai nimerit.
Doamne, umple-ne pe noi
Cu mirarea ta divină,
Iartă-ne, c-am fost ,,nevoi”
În frumoasa ta grădină!
001.047
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin Vasilescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
florin Vasilescu. “Cerere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14059968/cerereComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.