Poezie

Dă-mi voie!

1 min lectură·14 noiembrie 2014

Mediu

Un șir de lebede albastre valsează azi pe lac

Sub sălcii mici, pletoase, cu verdele lor crud,

Pe frunza unui nufăr se-nfoaie un brotac

Zâmbind la gâze verzi ce urcă-n cerul ud.

Așteaptă știuca, iute, cu gura larg căscată

Să-i pice lin din ceruri o pradă mai ușoară,

Pe lespezi mari de piatră, în apa viu cutată,

O fată își așteaptă iubitul să-i apară.

Vai, Doamne, ai creat și cauza, și-efectul

Ai așezat ființa în tot ce-i neființă

Făcându-mă să caut facilul, ori defectul,

Ca să transform păcatul în ce e biruință.

În mine ai sădit și ură, și iubire,

Ai pus purtări divine și trăsături lumești,

Mi-ai dat să am putință, alături de mărire,

Și m-ai făcut să cred că-i bine să iubești.

Le-ai spus întotdeauna femeilor curate

Că tu le-ai dat puterea creației divine,

Chiar dacă unii spun că-s pline de păcate,

Tu i-ai iertat pe toți, făcându-le un bine.

Dă-mi voie, of, femeie, să te ajut și eu,

Să simți cum bate tare amorul sub un sân,

Mișcărilor de umăr ce-ajung în decolteu,

Dă-mi voie să le fiu și slugă, și stăpân!

001.122

florin Vasilescu. “Dă-mi voie!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14059783/da-mi-voie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.