Poezie

Gândul

1 min lectură·4 noiembrie 2014

Mediu

Zace în sine domnia sa gândul,

Ascultând, relaxat, șoapte discrete

Ce-i spun că-i veni și lui rândul

Să poarte povara nemuririi concrete.

Nu-i pasă de hrană, de-avere, de bani,

El umblă mai iute ca însăși lumina,

E singur, sărmanul, nu are dușmani,

Și nimeni nu știe că-n dânsul e vina.

Uneori e tandru, și asta-i otravă,

Alteori, e tăios ca lama de brici,

Câteodată e bun, și se varsă degrabă

Oriunde găsește o breșă-n ,,chirpici”.

Ușor, dă târcoale minciunii prospere,

Întinzându-i capcane din aur croite,

O strânge de gât atât cât să spere

În lumea cu simțuri și iz de elite.

Zace în sine domnia sa gândul,

Nu-i vine să creadă că are și fețe

Sub forma ce azi îmbrăcându-l

Îl vinde ,,en gross” în târguri și piețe.

M-aș face și eu de gând vânzător,

Dar cine, oare, să cumpere-ar vrea

Trecut ambalat într-un trist viitor

Să-i țină de cald când iarna e grea?

00889

florin Vasilescu. “Gândul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14059186/gandul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.