Poezie

Întâi

1 min lectură·1 noiembrie 2014

Mediu

Ce a fost întâi și-ntâi?

Iată marea întrebare!

Poți s-o pui tu orișicui,

Să răspundă nu e-n stare.

C-a fost apa, orișicând,

Că din ea ieșit-au toate,

Și pământ, și foc, și vânt,

Tați și fii, nepoți, nepoate,

C-a fost focul arzător,

Ce transformă totu-n scrum,

Lacrima sărată-n dor

Și pământ ieșit din fum,

Că a fost pământul, doar,

Și din el născut-au multe,

De la apă, vânt și jar

Pânיla vorbe rele, culte,

C-a fost aer, prins în vânt,

Prins în mine, prins în tine,

Prins în foc și în pământ,

Și în apa ce-l conține.

Nu știm ce a fost întâi,

Deși tot ne preocupă

Să aflăm ,,știutul” cui

Þine-n mân-a vieții cupă!

Teama e al nostru chin,

Ca sfântă necesitate,

Ce ne-mpinge spre destin

Să știm tot, să vrem de toate.

00855

florin Vasilescu. “Întâi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14058955/intai

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.