Poezie

Secătura

1 min lectură·18 octombrie 2014

Mediu

Dură, vulgară,

Cu pretenții de școală,

Secătura ascunde

Un suflet opac

În trupu-i hilar,

Chinuit de o boală,

Ce-l macină încet

Până-i vine de hac.

Nu are simțire,

Nici daruri divine,

Abordează un joc

Imund și fanatic,

Din care câștigă,

Cu simț de feline,

Ce-și pune,

Temeinic,

În gându-i sălbatic.

Plină de ea,

Secătura curată

E un chin

Ce trăiește urâtul

Ca pe ultima pată.

Cu-o gestică rară,

Înecată-n venin,

Compătimește,

Rânjind ca o fiară,

Pe cel ce sfârșește.

Dacă se întâmplă

Să vadă ce-o paște,

Pe neagră

Buză de hău

Cu iz monahal,

Va înțelege,

În cugetul său,

Că tot ce se naște

Are și-o moarte

În general.

00913

florin Vasilescu. “Secătura.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-vasilescu/poezie/14058102/secatura

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.