Florin Rotaru

Nu sunt un cunoscator, sunt un \"urechist\". La teorie sunt varza. In ceea ce priveste a doua ta epigrama, banuiam eu ca trebuie sa ai o explicatie. Pana acum nu cred ca am mai sesizat greseli de metrica in epigramele tale. Totusi, nu m-ai convins. Eu despart cuvantul respectiv in doua silabe: vai/ta. Nu sunt foarte convins ca asa e corect dar, cu siguranta, versiunea asta e foarte uzitata.

Seceri, ciocane, ce aveți,
Puteți să le-aruncați de vreți
Dar, să n-ajungeți la belele,
Nu vă legați de... ciocănele


p.s.
ciocănél, ciocănéle, s.n. 1. (pop.) păhărel, sticluță (de rachiu). DEX

Domnul Goe, mie mi-au placut epigramele dumitale de cand le-am citit in concurs, inainte de a sti autorul. Totusi, nu pot sa inteleg cum ai zbarcit-o la a doua epigrama, cu versul doi, care are o silaba mai putin. Păcat de idee care mi se pare foarte bună. Cred ca suna mai bine asa:

A fost lovit destul de tare
Insă nu s-a văitat defel,
Pân-a trecut și o Salvare,
Cu girofaruri, … peste el!

Deși accentul pe \"însă\" nu e tocmai ok, se rezolvă astfel problema de metrică.


Ultima epigramă ar fi în regulă, dar parcă nu-mi prea sună bine timpul la care este folosit verbul în ultimul vers - s-a stricat. Parcă se cerea un timp sau o exprimare din care să rezulte cronologia evenimentelor, respectiv au trimis dricul deoarece Salvarea se stricase în prealabil, era deja stricată, mă rog. Sper să nu par prea paranoic, dar mi-am permis să-mi dau cu părerea deoarece îmi place cum scrii și am vrut să-mi exprim un punct de vedere, nu neapărat de necontestat.

Deși, supus și eu greșelii,
Se mai întâmplă, vrei-nu-vrei,
Nu fac nimic în dorul lelii
(Doar uneori în ciuda ei...)


p.s. ne mai hârjonim și noi prin grădină, până apare nenea Bunduri cu bățul

Mânat de un impuls pasional,
În dormitor, cu două blonde faine,
A constatat Dănuț într-un final:
- Degeaba-nlături voaluri, măști și haine...

Exprim aicea o idee
Și nu o fac în dorul lelii:
Când vine vorba de femeie
Mai toți suntem supuși greșelii

uite-așa nu bănuiești
până când nu o pățești

\"Dă-mi voie să mă îndoiesc, Florine\"

eu voie-ți dau, însă mata
ai grijă să nu dai de rău:
de te-ndoiești în fața mea
ai să o faci pe riscul tău

Poate, cum ai constatat,
Nu sunt prea calificat
Însă, nene, îți pot spune
Că am referințe bune

E-un lucru ce l-am aplicat
Și recunosc aici, cinstit,
În epigramă dar și-n în pat
Pe foarte mulți am suplinit

îți dau un sfat, să-l iei în seamă:
pentru a-ți fi de ajutor,
când vrei să scrii o epigramă,
să-ți cauți un suplinitor

:)

Și eu le cam iubesc cu dor,
Dar, să-nțeleagă cine poate,
După-o noapte de amor
Cămașa lor e ruptă-n coate

Am acum o consolare,
că o spui cu îngâmfare;
pe catrenul tău divin,
eu nu dau nici un florin.
(Elena)


că tot vorbești de îngâmfare,
între epigramiști, cohorte,
din câte spui aici, se pare,
florinii sunt valută forte


p.s.
(Florin, sper ca te supara familiarismele mele) GPI

Speri greșit
:)

mi-a placut raspunsul tau. Calimero ar carcoti ca primele doua versuri sunt de umplutura si ca \"divin\" e bagat numai pentru rima. Dar cel putin are poanta.

Poți să te dai pe Internet,
Să joci la muncă tabinet,
Poți dezlega la integrame
...Dar nu mai scrie epigrame!

Citind aici catrenu-ți foarte bun,
Deși de înălțime nu am rău,
M-am cam simțit așa, cum să îți spun?
Cam cum se simte alpinistul tău...

si tu ai dreptate, e mai fluenta varianta ta in schimb parca pica mai bine surpriza poantei in cealalta varianta.

Cat despre atelier, cine mai are curajul sa se ia la tranta cu tine acuma, dupa ce ai dovedit ce muschi ai?

Cum gazul s-a scumpit pe bune
Se trece astăzi pe cărbune
Și tot mai mulți, luați cu valul,
Muncesc la greu - freacă mangalul

Dacă te va lovi vreun dor
Să-ți bagi creația-n cuptor,
Promit să te susțin la greu
Plătindu-ți crematoriul eu

Să-ți bagi creația-n cuptor,