Florin Rotaru

Au tot fost buturugi ce-au vrut să mă distrugă
Când mi-amintesc și-acuma parcă mă-ncearcă chinul:
M-a răsturnat odată o mică buturugă
Dar folosind o armă mult prea vicleană – vinul!

Să fie vreun țânțar, vreo boare ușurică?
O mică-nțepătură mi-a deranjat confortul
Că simt o ciupitură, așa, ca de furnică;
Îmi vine să mă scarpin, dar merită efortul?

Floriane, jos pălăria. O bijuterie de epigramă. Cu orice replică aș veni, ar fi sub creația ta. Foarte bine speculată situația. Felicitări.

Nu scoate spada, frate, nu ai motiv de teamă,
Nu te ascunde-n beciuri, să n-ai astfel de frici;
Cât sunt eu de feroce, ți-o spun de bună seamă,
Ades ratez la ținte așa ca tine - mici.

Citindu-ți mărturia, pot să spun,
Nu am motiv temeinic de mirare
Și cred că ai trăit până acum
Că nimeni n-a-ncercat să te omoare.

Știi, acuma că tot despicăm firul în patru... Nici prima variantă nu era greșită dpdv gramatical, ci doar ușor deranjantă pentru urechea mea. A doua variantă rezolvă această mică problemă (în opinia mea) dar pierde puțin din subtilitate prin folosirea frustului \"bătaie\" în locul \"luării la rost\". Și, de dragul analizei, ca să mergem și mai departe, aș mai face observația că rugămintea de a o \"lăsa moartă\" are o oarecare conotație de lehamite, de renunțare, potrivită mai degrabă într-o dispută de idei, de argumente, decât într-una fizică. Dar dacă ar fi să facem astfel de analize tot timpul, n-am mai scrie epigrame. Oricum, susțin afirmația ca epigrama e reușită.

Nu și \"măcelul\" din replica dată prietenului Gârda :)

\"Asta-nseamnă că e cel
Mai cel. Bărbat… mortal!\"
(Vali Slavu)

Mărturisesc că nu aș vrea
Să-ți tulbur ziua în vreun fel
Însă observ că dumneata
Prin epigramă faci măcel

p.s. cu o mică obiecție privind ușoara neconcordanță dintre timpurile verbelor folosite în versurile 1 și 2, epigrama mi se pare foarte reușită.

Te minunezi azi, dulce fană,
De cele care-mi ies din pană
Dar și mai mult te-ai minuna
Aflând ce multe-mi intră-n ea

Carmen, mulțumesc de replică. Poate te mai prind la o jumuleală pe sait. După ce mă întorc din concediu. Până atunci, ascute-ți pana. Sau parul.

Eu, Dane, la părerea ta
Aș completa cu o idee:
Ce-ai zice dacă am vota,
De data asta, o femeie?

Idee foarte buna, realizare pe masura. Se vede ca ai ureche muzicala. Versurile curg simplu, frumos, fara poticneli. Sunt convins ca ar fi foarte usor memorate de copii. In opinia mea, dau clasa multor altor creatii publicate pentru cei mici.

In ceea ce priveste pe \"zii\" expresia cred ca e destul de uzitata, ca in refrenul \"zi-le Loredana\". Daca vrei sa o pastrezi in forma asta poate ar merge cu o cratima (zi-i), zic.

Abia acum am descoperit acest grupaj. Epigramele sunt EXCELENTE. Felicitari. Si ideea asocierii acestora cu picturile respective o gasesc foarte inspirata. Nici nu stiu pe care s-o evidentiez ca placandu-mi cel mai mult. Toate sunt foarte reusite - poanta, realizare. Poate \"Goya\" sa nu se ridice, in opinia mea, la nivelul celorlalte. Astept o noua serie.

\"până am lălăit-o pe la bucutărie\"

Las la o parte orice teamă
Și-ți spun, lipsit de bucurie:
N-o lălăi doar prin epigramă
O faci și prin bucătărie

Mă-ntreb ca prostu\' - de ce oare
S-ar duce omul la Strâmtoare
Și pentru asta pleacă-afară
Când e strâmtoare și în țară?!

Să ai un concediu plăcut

Inteligentă și frumoasă,
Mai rar găsești așa ceva,
E gospodină, e de casă,
În două vorbe – e belea!

Reușit autoportretul tău. Dpdv epigramatic, vreau să spun. Autoironia asta te prinde bine.

Domnule Filip, mărturisesc că v-am descoperit de ceva vreme și am citit mult din ceea ce ați postat aici. M-au amuzat textele dvs. dar, din păcate, nu în sensul în care presupun că ați fi dorit dumneavoastră. Pe de altă parte am fost și intrigat - cum se face că o persoană care se exprimă, totuși, corect dpdv gramatical (chiar am observat că folosiți cele mai noi recomandări ale Academiei pe care, spre rușinea mea, încă nu mi le-am însușit), deci cum o astfel de persoană scrie versuri în care \"marea de talent\" apare invariabil, poate uneori înlocuită de \"munte de talent\". Am obsevat și laitmotivul poetului fără bani care scrie pentru cei mai norocoși din acest punct de vedere. Și am mai înțeles dintr-o postare că aveți peste 80 (82?) de ani. Atunci mi-ați devenit simpatic. Sper să priviți \"aventura\" dvs pe acest sait cu umor măcar, dacă în ceea ce privește versurile dvs. nu cred că sunt mari șanse de modificare în sensul unei îmbunătățiri calitativă. Din această perspectivă, îmi permit să vă recomand orientarea către aforisme, ca cele de mai sus.

Nenea Ruse, dacă epigrama asta e originală (personal, n-am mai întâlnit poanta) atunci ai realizat o epigramă foarte bună. Mi-a mers la suflet. Felicitări

Cornele, am ajuns să aud de la un “umorist” să lăsăm gluma la o parte… Eu, cu riscul de a deranja, nu o voi lăsa. Apreciez exprimarea ta elegantă precum și tonul pedagogic, dar nu-mi pot explica de ce nu ți-ai exprimat-o din capul locului și ai făcut-o la a doua interevenție. Te asigur și eu de respectul meu așa cum te asigur că dacă îmi vei mai da astfel de ocazii nu voi pierde momentul de a mai scrie și alte replici, unele mai inspirate, altele mai puțin.

Eu nu știu ce-ți trecu prin gând
Când ai citit aici că \"vând\"
Îl scot pe piață cu mult zel
Însă nu mă despart de el

“…citind în DEX, la pag. 346, că \"erect\" este…”
mărturisește, cu sinceritate, Cornel

Ce ne spui aici direct
Mă lovește chiar în plex:
Ca să afli ce-i “erect”
Trebe să consulți în DEX?!!

…\"erect\" este un adjectiv despre plante…
din aceeași tristă destăinuire


Din mărturia-ți suspectă
(Și, constat, ușor picantă)
Nu reiese că-i erectă
Însă sigur este plantă

\"Vezi, mai Florin, ce sensuri varii?
Oricare mare luptator,
Isi preamareste adversarii
Atunci cand mor in fata lor.\"
(florina bel)


Dup-o luptă foarte mare
În acest fel treaba stă:
Armamentul din dotare
Moare, dar nu se predă

excelente replici, păcat că n-am mai mult timp pentru răspuns