Florin Rotaru

nu mai aștepta pentru că m-aș mira tare mult să vină altcineva cu revendicarea

s-o lasi mai moale cu plagiatul, chiar în glumă, cum spui. Versificarea unui banc sau a unei poante e departe de a fi plagiat.Îți pot da zeci de exemple. În ceea ce privește prozodia, știu că versurile 1 și 3 au deficiențe de ritm. Dar dacă toată lumea ar scrie perfect, ce ar mai mânca teoreticienii?

Poți să-mi spui că nu scriu bine,
Sau că, poate, scriu chiar prost,
(Cornel)

Retrag cuvintele ce-am spus,
Tu ești de actualitate,
Iar din catrenul de mai sus
Contest un singur lucru – „poate”

Și o dorință arzătoare
Să-l facă pe Florin jumări
(Maria)

Jumări să-ți lase apă gura
Ori ce-și doresc acei amici,
Așa cum văd eu, tevatura
E o problemă de șorici

mulțumesc pentru accentuarea spiritului sărbătorilor care deja planează prin preajmă. Să-ți fie zilele frumoase, așa cum îți este sufletul. Poate voi veni și cu semănatul, că la arat nu prea m-aș băga. E muncă mai grea, îți trebuie calificare. Să vedem ce-o mai fi până la cules.
Sărbători fericite și ție.

Au fost persoane, că așa e-n viață,
Ce au dorit s-apuce strâns, din față;
Eforturile-acestea, disperate
Adesea m-au durut. Dar mai la spate.

Cu trandafirul din poiată,
Cu crini, scaieți sau altă floare,
În pragul iernii, înc-o dată,
Ne bate vântu-n buzunare

Mi-ați fost simpatici de la început
Sunteți băieți de treabă și isteți,
În creșterea de cu(r)ci, am priceput,
Sunteți experți. Dar ouă? Ouă-aveți?

Când îl prind, cu măiestrie,
Fac ce fac și-l trag pe... roată.

(Emil)

Și dacă vorbele-mi umile
Te-or supăra când le voi scrie
Ce pot să îți doresc, Emile?
Doar să mă prinzi. Cu măiestrie.

Pretinde că,-n Brașov născut,
Ca Cincinat e de abil,
E drept că-i tare priceput
Dar are-un nume... de azil

Este celebră-n Slobozia,
A studiat cândva chimia
Și i-au rămas de-atunci, timid,
Ușoare urme de acid

:)

se referea la epigramele ghicitori pe care le-am scris și la care nu aveam de gând să renunț doar pentru că nu-și găseau locul în materialul comun. Nu văd nicio dublare.
Am luat act de derobarea ta.
Mulțumesc și eu pentru înțelegere.

cuvântul car scris cu bold. Știu și la ce te-ai gândit. Să-ți fie rușine că vorbești urât :)

Nu ține, frate, argumentul,
Degeaba te zgâiești în jur...
Tu n-ai să recunoști talentul
Nici dacă te-ar mușca de... tur

:)

S’-aproape sigur că deja
A omorât ginecologul!
(GPI)


Cu medicii aceștia n-am nimic
Că n-au o meserie prea ușoară
Dar l-aș trimite-n mama lui un pic
Pe-acela ce te-a tras pe tine-afară

\"Surprinzător, nu fac nimic.\"

Calimero


Nu știu acuma ce-aș putea să zic...
Ești totuși de o vreme editor
Iar pentru unii, că nu faci nimic,
Nu este chiar așa surprinzător

Prea multe nu ți-au mai rămas:
Nu tu busolă, nu compas;
Te-ai rătăcit pe drum cețos
Iar \"mușchiul\" tău arată-n jos...

:)

Primele două și ultimele două - excelente. Dacă n-ai fost premiat, tare curios aș fi să văd epigramele care te-au surclasat. Ar trebui (sper) să fie cu adevărat valoroase. Felicitări

părerea mea este că o epigramă nu poate jigni. La o epigramă care-ți este adresată răspunzi, așa cum sublinia Laurențiu Orășanu, printr-o replică acidă, dacă ești în stare, sau o ignori în cazul în care ți se pare că nu merită atenție. Nu faci comentarii referitoare la locul de domiciliu (!), nu comentezi despre \"rât\", nu aduci în discuție amintiri din copilărie cu iz de săpun, șampon sau bilete de autobuz. Sau, dacă vrei să o faci, e de preferat s-o faci subtil, folosind replica epigramatică. O epigramă nu poate fi, în nicio situație, atac la persoană. Cel mult poate fi un rebut ceea ce nu e cazul în situația de mai sus.

n-am să înțeleg niciodată cum poate cineva să ia la modul personal o replică. Lui Nae Bunduri, unul dintre preferații mei în materie de epigramă, i-am spus că scrie prost numai de dragul șarjei epigramatice. Mai mult, într-o replică i-am spus că unitatea de măsură pentru prostie sunt nanobundurii. Nu s-a supărat și mi-a răspuns cu aceeași monedă. Lui Ion Diviza i-am dedicat o epigramă în care spuneam că analiza la IQ i-a ieșit negativă. Am avut schimb de replici acide fie prin intermediul epigramei fie prin cel al parodiei cu Ioan Peia și cu Calimero, fără ca aceasta să ducă la scandal. Am dat în Carmen și am încasat de la ea de n-am putut duce. Dar toată lumea s-a distrat. Și au fost mulți alții. M-am înțepat cu Elia David, cu Silvia Van, cu Anda, cu Norică, cu Jupp, cu Ioan Toderașcu... E drept, au fost și câteva (puține) cazuri în care „subiecții” s-au simțit ceva mai lezați. Am rezolvat-o ușor evitând alte confruntări cu aceștia. E simplu. De tine mi-ar fi părut rău să nu mă mai ating pentru că te apreciez și pentru că îmi plac confruntările cu tine. De aceea am fost surprins de reacția ta. Am crezut că poate sunt subiectiv și am cerut și o altă opinie. Mi s-a spus că n-aș fi sărit calul, dar dacă tu consideri că am făcut-o, îmi cer scuze. Și recunosc tot ce vrei tu... :)

Dar cum dracu’ să te superi tocmai tu de la o replică?