Florin Rotaru

De plictiseală - zic prin sat -
(Dar cine știe adevărul?)
Nevasta, cică, l-a lăsat
...Și n-a mai rezistat nici părul.

Părea că totul merge strună;
Dorind să-ți facă o plăcere
Ar fi dorit ceva să-ți spună
...Dar a scăpat-o din vedere.

Chiar dacă (poate) nu te-adoră,
Ea te-ar ierta la-o-adică,
Deși ai fost cu o minoră,
...Dar nu te iartă că e mică.

\"Eu mă duc în puii mei!\"
(Laurone)


Nu pot să te contrazic,
Dumnezeu să ne ajute,
Și din inimă îți zic:
Du-te, Ghiță, du-te. Duuuuu-te!

Sorine, cred ca nu te refereai la vecina mea, de la trei. E blonda, poate si bâtă, dar mlădioasă, la vreo 90 de kg, nu prea mai e :)

Felicitări Loredanei.
O fi blondă săptămâna asta?

Monica Columbeanu

probabil că și cealaltă epigramă are o sursă de inspirație similară. Eu ți-am adus-o în atenție pentru comparație.

ideea, deși fără elementul politic introdus de tine, a mai fost exploatată de Elis Râpeanu în următoarea epigramă:


PENSIONARII

Doi bătrâni ca două poame
Stafidite stau la sfat:
Unul zice că i-e foame,
Altul, că s-a săturat!

ce-i tot tragi cu militarii? Bineînțeles că m-am uitat la încercările celorlalți. Dar nu mi-au trebuit 3 ore. Abia de o oră am ajuns acasă (incluzând și masa de seară aici).
Hai că ghicitoarea a fost bunicică, na, să nu te mai oftici...
:)

nu mai vreau palinca. Mi-am luat premiul: am enervat-o pe olteancă...

decât o justificare, mai bine dai o palinca
;)

stânjen, stânjenel??

Deși din greu a încercat
Lucrarea nu a terminat-o
Că m-am simțit amenințat
Și, scurt, atuncea i-am tăiat-o

Admit aici - a mea dentistă
E bună profesionistă
Și-s mulțumit de dinții mei...
(Înjur mai bine printre ei)

Când trăgea mai tare la măsea,
Amănuntul e esențial,
Dumnealui atunci i se scula
Să mă obtureze la canal

De felul meu nu sunt un tip flecar
Și fata asta chiar îmi place, dar
Va deveni plictisitoare dacă
Îmi pune tot mereu aceeași placă

\"Dar, sigur, capul e prea mic\"
(Calimero)

Acuma, nu știu ce să zic,
Poate e mic, ori ți se pare,
Dar cei care mă știu de mic
Spuneau că sunt de cap cam tare

Mi-am luat pe cap o asistentă,
Ce sâni, prieteni, ce picioare,
S-o vezi cu bluza transparentă...
Căciula, însă, e cam mare

Un somnifer, un purgativ,
Ba, chiar mai mult -un vomitiv
Găsim de toate, clar expus
În epigrama de mai sus

Luchi, nu știam că “firav” se accentuează pe prima silabă. Eu pun accentul pe a doua silabă și așa aud și la cei din jurul meu. Nu înseamnă că așa e și corect. Dar dacă tot m-ai întrebat, hai să puricăm epigrama ta.
În forma actuală e ceva mai bine, dar se poate și mai bine. Atât prozodic dar și ca mesaj. Mesajul din primele două versuri ar putea fi nițel mai nuanțat. Tu o spui prea sec, prea direct:
“- Vă cam bârfește-o asistentă
Că sunteți prea mic la dotare!..”

Eu mi l-aș imagina pe cel care pune întrebarea, ușor insinuant, cu un zâmbet ironic în colțul gurii, amuzându-se în sinea lui pe seama “handicapului” interlocutorui. Ce zici de formula asta:

“- Vă cam bârfește-o asistentă
C-ați fi subțire la... dotare.
- Și credeți o impertinentă
Notorie, cu gura mare?”

Am înlocuit acel sentențios “sunteți prea mic” cu ceva mai flexibilul “ați fi subțire” oferindu-i medicului prezmția de nevinovăție și posibilitatea de a demonta acuzațiile guralivei asistente, ceea ce acesta și face în versurile următoare, realizând poanta epigramei. Prozodia nu e perfectă nici în această formulă, dar, în opinia mea, e acceptabilă. Iar ideea, repet, mi se pare că merită exploatată. Și cred că ai fi putut găsi un titlu mai inspirat. De ce crezi că părerea asistentei despre dotarea medicului ar putea face subiectul unui demers jurnalistic? Or fi de la Can-Can?