Eseuri
Imposibila uitare
Perfecta incompatibilitate
3 min lectură·
Mediu
La ceas de seară ajuns în singurătatea zidurilor mele, dispunerea și aplecarea către existență îmi este inevitabilă. Refuzul mentalului de a-mi împăca afectul îmi provoacă cele mai mari orori. Gândurile fărâmițate îmi iluzionează liniștea zilei de mâine. Ca și oricare element al rasei cu rațiune fiind conceput din două jumătăți care refuză să-și completeze defulările voi sfârși în zvârcoliri patetice fără de răspuns. Cei doi eu refuză a-și declara apartenența ceea ce îmi face misunea de a mă împăca cu mine tot mai dificilă cu fiecare minut petrecut în singurătate. Refuzul celor două jumătăți - care mă alcătuiesc - de a stabili o cale de comunicare îmi amplifică disprețul față de cei care reușesc să se împace cu ei inșiși.
Mentalul îmi impune să fiu obsedat de suferința altora, dar îmi cere să nu o simt vreodată. Să îmi asum calitatea de observator dar să nu mă implic nici măcar cu un sfat. Să notific , să cuantific și să reproșez în timp suferințele celor care mi se destăinuie. Să învăț a fi capabil de trădare pentru a mă integra perfect în sistemul social din care provin. Oricat aș nega, în momentul în care voi trăda voi fi trădător și voi face publice trădarea și trădătorul.
Afectul crează anticorpii angrenați în lupta cu mentalul. Afectul îmi somează sentimentele să stea la vedere. Să-mi combată și chiar să-mi alunge ideile - produs al rațiunii. Afectul îmi strigă să iert, să mă implic și să mă ofer celor îngenunchiați de nevoi. Să iau aspura mea suferința celor neputincioși.
De 30 de ani mă uit la mine pe gaura cheii. Lumea este bine așezată în locașurile ei. Identic și eu în jumătățile mele. Câtă desfrânare cere de la mine afectul. Și câtă minciună și izolare îmi cere rațiunea. Am învățat de la semeni, că răul îl crezi și îl accepți doar după ce a fost creat. După ce devine vizibil. Și atunci, “ ce mai poți face cu el!? ” -îmi întreb rațiunea!? “ Cum îl mai poți evita!? ” – îmi întreb afectul. Rațiunea mă ispitește fără să-mi ceară compromisuri. Afectul mă compromite. Orice aș alege, dacă voi fi prins va trebui să mă dezic de mine. Straniu!
Aceleași lupte. Aceleași zârcoliri. Îmi este greu să mă împac cu mine. Îmi este imposibil să uit cine sunt. Ambele jumătăți îmi aparțin. Sunt obligat să îmi declar apartenența. Să uit jumătatea cea mai îndepărtată de mine …
Mentalul îmi impune să fiu obsedat de suferința altora, dar îmi cere să nu o simt vreodată. Să îmi asum calitatea de observator dar să nu mă implic nici măcar cu un sfat. Să notific , să cuantific și să reproșez în timp suferințele celor care mi se destăinuie. Să învăț a fi capabil de trădare pentru a mă integra perfect în sistemul social din care provin. Oricat aș nega, în momentul în care voi trăda voi fi trădător și voi face publice trădarea și trădătorul.
Afectul crează anticorpii angrenați în lupta cu mentalul. Afectul îmi somează sentimentele să stea la vedere. Să-mi combată și chiar să-mi alunge ideile - produs al rațiunii. Afectul îmi strigă să iert, să mă implic și să mă ofer celor îngenunchiați de nevoi. Să iau aspura mea suferința celor neputincioși.
De 30 de ani mă uit la mine pe gaura cheii. Lumea este bine așezată în locașurile ei. Identic și eu în jumătățile mele. Câtă desfrânare cere de la mine afectul. Și câtă minciună și izolare îmi cere rațiunea. Am învățat de la semeni, că răul îl crezi și îl accepți doar după ce a fost creat. După ce devine vizibil. Și atunci, “ ce mai poți face cu el!? ” -îmi întreb rațiunea!? “ Cum îl mai poți evita!? ” – îmi întreb afectul. Rațiunea mă ispitește fără să-mi ceară compromisuri. Afectul mă compromite. Orice aș alege, dacă voi fi prins va trebui să mă dezic de mine. Straniu!
Aceleași lupte. Aceleași zârcoliri. Îmi este greu să mă împac cu mine. Îmi este imposibil să uit cine sunt. Ambele jumătăți îmi aparțin. Sunt obligat să îmi declar apartenența. Să uit jumătatea cea mai îndepărtată de mine …
044.346
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin otrocol
- Tip
- Eseuri
- Cuvinte
- 404
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
florin otrocol. “Imposibila uitare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-otrocol/eseu/223177/imposibila-uitareComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
QQqwerty✓ las textul si reactionez/raspund continutului. jumatatile pot coexista. dar nu ca regine ale noastre ci ca slujitoare. astfel incat sa nu-si ceara tronul cu lupte nesfarsite. ne putem parcela viata si imparti teritoriile. putem a ne ridica \"eu\"-l deasupra celor doua jumatati. si evitam astfel experienta lui designiori di jocul cu margelele de sticla (hesse, evident).
0
FOLiviu,
dă-mi voie să îți mulțumesc pentru curajul răspunsului tău. Ești unul dintre puținii care se încumetă a răspunde provocărilor mele.
Îți voi răspune în variantă shakesperiană. Este bine să fi rege să-ți domini iluziile să le transformi în virtuți prin valorificare. Dar regii au fost totdeauna principalii bufoni la curțile lor. Jung a fost un astfel de rege. H.Hesse a fost bufon in realul sens al cuvantului dominat de regi ca jung. Cine are dreptate dintre cei doi? Te las pe tine să alegi.
P.S.: Acest răspuns trebuie parcurs metaforic. Succes în dezlegarea acestui mister.
P.S.2: Mesajul acestui text este extrem de relevant pentru mine. Zvârcolirile mele au temeiuri reale. Eu plec întotdeauna de la cauze oferind efectelor surpriza inițierii omului. Vom povesti curând pe alte subiecte.
Florin O.
dă-mi voie să îți mulțumesc pentru curajul răspunsului tău. Ești unul dintre puținii care se încumetă a răspunde provocărilor mele.
Îți voi răspune în variantă shakesperiană. Este bine să fi rege să-ți domini iluziile să le transformi în virtuți prin valorificare. Dar regii au fost totdeauna principalii bufoni la curțile lor. Jung a fost un astfel de rege. H.Hesse a fost bufon in realul sens al cuvantului dominat de regi ca jung. Cine are dreptate dintre cei doi? Te las pe tine să alegi.
P.S.: Acest răspuns trebuie parcurs metaforic. Succes în dezlegarea acestui mister.
P.S.2: Mesajul acestui text este extrem de relevant pentru mine. Zvârcolirile mele au temeiuri reale. Eu plec întotdeauna de la cauze oferind efectelor surpriza inițierii omului. Vom povesti curând pe alte subiecte.
Florin O.
0
Q Uh. Slabe sanse ca amandoi sa intelegem acelasi lucru din aceleasi cuvinte... (diferente de cultura, de asocieri samd) si totusi.
Vorbesti despre regi. Eu asociez regii cu forta. Si imi rasare in minte faptul ca am \"scapat\" de luptele inteioare fara sa folosesc forta, fara sa incerc sa-mi mai impun \"eu\"-l unic si coerent in lumea interna.
Momentan ma bucur de diferentele momentelor, \"calatorind\" cate o vreme calare fie pe intelect, fie pe emotie. In functie de parcela pe care ma aflu si de inca ceva...
...si fiindca bufon are o asociere negativa, trebuie acum sa reactionez spunand ca modul de argumentare ref. hesse si jung nu face cinste. si eu demontez (demontam?) miturile celor din jur pentru a le deschide ochii, iar hesse, jung pentru mine nu-s regi - si nu trebuie sa fie pentru nimeni - ci prieteni de-o vorba la un pahar de vin.
nu ofer solutii, nu imprastii convingeri... doar am vazut un calator ce-mi semana si am reactionat...
liviu cel de demult
Vorbesti despre regi. Eu asociez regii cu forta. Si imi rasare in minte faptul ca am \"scapat\" de luptele inteioare fara sa folosesc forta, fara sa incerc sa-mi mai impun \"eu\"-l unic si coerent in lumea interna.
Momentan ma bucur de diferentele momentelor, \"calatorind\" cate o vreme calare fie pe intelect, fie pe emotie. In functie de parcela pe care ma aflu si de inca ceva...
...si fiindca bufon are o asociere negativa, trebuie acum sa reactionez spunand ca modul de argumentare ref. hesse si jung nu face cinste. si eu demontez (demontam?) miturile celor din jur pentru a le deschide ochii, iar hesse, jung pentru mine nu-s regi - si nu trebuie sa fie pentru nimeni - ci prieteni de-o vorba la un pahar de vin.
nu ofer solutii, nu imprastii convingeri... doar am vazut un calator ce-mi semana si am reactionat...
liviu cel de demult
0
FOLiviu,
nu m-ai înțeles pe deplin.
Bufonul nu are conceptul negativ aici. El nu ia decizii. El suferă de boemitate. Tristețea artistului. Reacția ta m-a încântat. Dar acest aparent diferent o să-l rezolvăm la un pahar de vorbă la care te invit cu deosebită plăcere. Dar nu aici.
Cu simpatie,
Florin O.
nu m-ai înțeles pe deplin.
Bufonul nu are conceptul negativ aici. El nu ia decizii. El suferă de boemitate. Tristețea artistului. Reacția ta m-a încântat. Dar acest aparent diferent o să-l rezolvăm la un pahar de vorbă la care te invit cu deosebită plăcere. Dar nu aici.
Cu simpatie,
Florin O.
0