Poezie
Personalul de seară
1 min lectură·
Mediu
Personalul din seara asta întârzie;
Toate locurile s-au ocupat de mult;
Soarele nevăzut se bâlbâie
Dintre creste veștejite de tumult.
Am rămas privind la geam
Cum stâlpii de telegraf se înșiruie;
Nu am pierdut decât un dram
De fericire care se năruie...
Am adâncit urmele unei curele
Cu degetul bătut de vânt,
Sperând ca-n ceața dintre stele
Să-mi regăsesc un gând...
Mi-am strămutat oasele-n unghere
Abandonând tăcerii clipe somnoroase...
Mi-am retezat privirea care doare,
Și-am descuiat, cu greață, vise...
Mă legănam în ton de așteptare,
Când șoapte tulburi mi-au răpus auzul;
Am întrebat. Mi s-a răspuns. Tonuri hilare,...
Pe banda frenezită de întreg parcursul.
La ora ceasului ce nu mai merge
Trenul s-a opintit în drum;
Iar zgomot surd și gemet de desage,
Iar fumul prefăcut în scrum....
Trecând prin raza dimineții,
Contururi vagi apar pe drum.
Mă-ncrunt, în freamătul tristeții,
Nu văd nimic, dar am ajuns-acum...
Notă : Personalul de seară, 23 august 2002
 
033760
0
Ai putea scrie mai bine, daca ai avea grija de muziclitatea rimelor. Unele rime sunt sparte - somnoroase/vise, altele sunt dure geam/dram, altele nu sunt rime sul/auzul.
Inteleg ca ai vrut sa creezi o atmosfera, monotona ca si mersul unui tren, ca atunci cand nu-ti vine nimic in gand (inspirat titlu, eu m-am gandit ca tu chiar nu gasesti titlu, mie mi se intampla frecvent). Dar mersul trenului are si el muzicalitatea lui care in textul acesta lipseste.