Fără titlu

În firea lucrurilor

Să lași să plutească, aproape neverosimil peste tine firea lucrurilor

să nu te întrebi niciodată despre taina lor,cine sânt de unde vin si unde se duc,

ci,

așa cum tăcerea lor te înfășoară în fiecare moment,

arătându-ți semnele tainice ale lumii,

învățându-te potecile ascunse ale timpului,

cuvintele tale, când pătrunzi în firea lucrurilor,

trebuie să fie asemănătoare cu freamătul naturii

în fața primei dimineți a omenirii

Poveste

Odată, când lacrimile unui copil, simțind că lumea se pregătește să moară,

au atins pământul,

puternicul trunchi al timpului s-a frânt și seva s-a prelins pe mâinile copilului și pe pâmânt.

Copile, meșteșugar de lucruri sfinte,amestecând, cuminte, aer și lumină,

înveșmântându-le în poveste, în pulbere de lună fină

ai continuat,

din răsărit de soare și din corn de lună povestea ta

pe care doar copiii știu să o spună